Despre RMGC și alte nimicuri (partea a doua)

Din categoria „Stupid is as stupid does.” – Forest Gump

Am scris un articol acu câteva zile din care reieșea părerea mea vis-a-vis de campania agresivă a RMGC de promovare a proiectului lor pe toate canalele media.

Plus, ca bonus, câteva cazuri de cenzură, abuzuri și alte măgarii făcute de aceiași RMGC ,condusă de isteria și disperarea cu care vrea să-și finalizeze odată proiectul. Timpul trece, creditorii presează.

Imediat după apariția articolului, au comentat patru persoane, care, fără o aparentă și atentă lecturare a articolului, au fost evident de partea corporației subliniind diferite avantaje ale exploatării.

Utilizatorul Flavius chiar mă ceartă și îmi spune că probabil nici măcar nu locuiesc în țara și sunt ruptă(!) de realitate.

Aceste persoane ce au comentat au ceva în comun, pe lângă faptul că sunt foarte proști și sunt de profesie comentaci ai RMGC, și anume că ei scriu din străinătate conform IP-ului din dotare. Inclusiv Flavius, care după ce că e la curent cu toate necazurile, sărăciile și nevoile oamenilor asupriți din țara asta, ne mai și scrie din Dubai.

Visul erotic al unei nopti de iarnă

Motto: „All men of action are dreamers” – James Huneke

Se făcea că sunt pe un stadion enorm, poate chiar Arena Națională, plină ochi cu spectatori. Intrarea a fost liberă. Stau undeva deasupra, căci am o privire de ansamblu și văd chiar cele mai mici detalii din cele mai îndepărtate unghere. De sus, – sunt așezat pe un tron zburator din cristal Zvarovschi împodobit cu beteală și o instalație pentru bradul de Crăciun  – mă uit fericit(sigur zâmbesc) la tribune și salut publicul cu o înclinare îngăduitoare a capului.

E un spectacol/ un show pe care eu îl prezidez. Mă simt zeu.

Pe scena instalată în mijloc, apar deodată Ștefan Bănică Jr( ce scund și vânat e!), Gâdea și Cristi Brancu, însoțiți fiecare de Morar și Buzdugan(aceștia doi de fapt sunt o singură persoană și nu pot fi separați), Mircea Badea și Botezatu, pe post de animale de companie. Ultimii trei sunt ținuți în câte o lesă de către ceilalți.

Despre RMGC si alte nimicuri

Campania agresiva dusa de RMGC pentru convingerea populatiei cum ca proiectul lor este cel mai deosebit din universul cunoscut pentru Rosia Montana, locuitorii sai si viitorul acestora, imi aduce aminte de o alta campanie la fel de agresiva soldata cu un esec. O sa revin la aceasta amintire.

Milioanele lor investite in publicitate in care apar niste distrusi ce se plang de cat de nasoala e viata la RM, lobby-ul facut pe langa jurnalisti si bloggari celebri(vacante prin Noua Zeelanda), angrenarea politicienilor(Basescu, care e mare fan) in enormul sistem de promovare, nu fac decat sa-ti ridici niste mari semne de intrebare si vrand-nevrand devii suspicios:” Ce cacat e in neregula cu astia?””De ce nu prezinta si dezavantajele, asa cum ar fi fair-play sau macar pe cele ce pot fi halite de populatie?””Chiar totul e perfect  in opinia lor, iar Romania va pierde o mare oportunitate?”.

Lucky me

Cu toate că mi-ar fi plăcut să trăiesc acu 500  sau chiar acu 2000 de ani, evenimentele pe care le trăiesc îmi dovedesc pe zi ce trece că m-am născut la timpul potrivit şi că sunt martor la nişte chestii absolut unice.  Din amintiri, să spicuim, aleatoriu:

– lovitura de stat din `89 sau cum i se mai spune poetic, „revoluţia” + ca bonus căderea comunismului şi execuţia soţilor Ceauşescu exact înainte să vină Moş Gerilă( încă nu se ştiam de Crăciun).

– mineriadele. „Eşti student?!? `Tu-ţi intelectualu` şi grijania mă-tii! ”

– vizita lu` Papa de la Roma în Micul Paris

– viaţa şi moartea lui  MJ. „Uhuu!”

– o eclipsă totală de soare în august `99. Următoarea e pe 3 septembrie 2081, adică când o să am eu 102 ani.

– anul 1999. Cu isteria de rigoare;

– anul 2000. Cu isteria de rigoare;

Sfârşitul lumii cu premeditare 3

Da! Încă un „prooroc” – Harold Camping, american – a reuşit să calculeze MATEMATIC data exactă în care toţi vom da cu subsemnatul în faţa lui Gizas & Co. Ăsta se pare că are şi ceva bani, căci a reuşit să monteze câteva panouri şi în Bucureşti prin care suntem avertizaţi de iminenta catastrofă. Ceva de genul  „Iisus vine!” 23:45:6543:23:1.

Nu ştiu ce veţi face voi pe 21 mai – că atunci e ziua cea mare -, dar eu voi fi la o nuntă, aşa că o să fiu cel puţin fericit, dacă nu chiar euforic.

Ce mă face să pic un pic(<–-) pe gânduri e că într-o bună zi, un dobitoc de genul ăstuia o să nimerească ziua exactă şi va strică toată surpriza.

O tunsoare ca-n filme

Nu am un frizer preferat la care să mă duc regulat şi căruia să-i fiu fidel doar pentru schilurile cu care respectivul ciunteste un cap; mă tund cam pe unde apuc, de preferinţa cât mai aproape de casă. Mai ales că nu am cine ştie ce coafură complicată.

La frizer te duci că la psiholog: intri, te aşezi pe scaun, începi să-ţi depeni amintirile/ problemele, ăla te tunde, te ascultă şi-ţi mai da şi câte un sfat din când în când, apoi îl plăteşti şi te duci fericit acasă. Noua modă a înlocuit conversaţia cu un lucru mai simplu: privitul la TV. Atât de către clienţi, cât şi de către frizeri.

Aşa am făcut şi azi, când am ales o frizerie de cartier la 2 minute de casă. Însă nu alegerea frizeriei a dus la apariţia unor motive de nervi, ci ora peste care s-a suprapus decizia de a mă tunde; şi anume cu o emisiune de căcat. Mai nou, frizeriile sunt dotate cu televizoare la care să se holbeze clienţii şi să comenteze împreună cu frizerul evenimentele de pe sticlă. Şi nu va imaginaţi că se uită cineva pe Discovery. Nu! Astăzi frizeriţa la care am avut ghinionul să „pic” se uita fascinată(nu cred că  m-a onorat cu o privire nici măcar când am achitat) la emisiunea de mare angajament, Acces direct, unde nişte distruşi comentau viaţa altor distruşi. În frizerie linişte ca-ntr-o bibliotecă! Toată lumea sorbea cuvintele ce ieşeau din gura unei dudui, de parcă aceasta le dezvăluia numerele de la Loto.

Un scurt pe d(n)oi

Astazi e ziua lui Ion Iliescu, mai animalelor!