Dupa 90 de ani

Ieri s-au implinit 90 de ani de la unirea Basarbiei cu Romania. La 27 martie 1918 la ora 5 a.m s-a intrunit Adunarea Sfatului Tarii. In sala au fost prezenti toti membrii cabinetului Republicii Moldovenesti, primul ministru roman, Alexandru Marghiloman, trimisul special al regelui Ferdinand. Sfatul Tarii cuprindea: 103 moldoveni, 13 ucrainieni, 7 rusi, 6 evrei, 5 gagauti, 2 germani, 1 polonez si 1 armean. In urma rezultatului votului (86 pentru, 3 impotriva, 36 abtineri si 13 absenti) s-a declarat unirea Basarabiei cu tara-mama.

Actul istoric al unirii Basarabiei cu tara glasuia :”În numele poporului Basarabiei, Sfatul Tarii declara: Republica democratica moldoveneasca (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunare, Marea Neagra, si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric si dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi înainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa România”.

Fiind an electoral, municipalitatea deosebitei capitale Bucuresti a organizat o serie de manifestari culturale; din intamplare am ajuns si eu in Piata Universitatii, unde, in fata TNB, s-au desfasurat o serie de cantari cu prilejul evenimentului expus mai sus.

Am avut norocul sa-i vad pe Transbalkanica, apoi a urmat un violonist de exceptie a carui nume l-am uitat( stiu ca era Mihai …) si Zdob si Zdub, care, ca de obicei, au fost la inaltime.

*scuzati calitatea proasta a filmului; mi-am uitat camera acasa si am filmat cu telefonul

Labirintul Faunului sau filmul de ramas in cap

De mult n-am mai vazut un film care sa-mi ramana in cap atatea zile; de obicei, reusesc sa-l sterg, ramanand doar actul de vizualizare in sine pentru ca atunci cand ii vad titlul sa-mi aduc aminte de el …

Nu ma pricep la critica de film, insa acest film- castigator a 3 premii Oscar – intruchipeaza o capodopera geniala si intunecata a cinematografiei; incepand de la scenariu, interpretare si pana la derularea actiunii.

In regia lui Guillermo del Toro , Labirintul Faunului(El Laberinto del Fauno-titlu original), reuseste intro imbinare de violenta, fantezie, inocenta, duritate si tristete aproape desavarsita, sa oscileze intre 2 lumi: cea a realitatii si cea a fanteziei intrun echilibru plapand, facandu-te sa te intrebi cand oare se vor intrepatunde, fara sa se piarda totusi esenta…

Interpretarea este foarte buna in special a personajului negativ(Sergi López) si a unuia dintre personajele principale, Ofelia(Ivana Baquero).

Un film imprevizibil, foarte dur(vizionati-l fara copii!) si neasteptat de trist.

Cleptomania+Romania=LOVE?

Motto:”Zbor deasupra unui cuib de hoti”

Fiecare popor are o trasatura definitorie, o caracteristica specifica, parca transmisa genetic din generatie in generatie, care-l identifica intre celelalte natii si-l face intrun fel unic, identificabil. Cand te referi la germani, te gandesti la precizie, englezii sinonimi cu seriozitatea, italienii sunt mari fustangii, grecii cu mercantilismul, etc. Dar cum sunt romanii? Cand spui roman, la ce te gandesti prima data? La cersetorie? La ospitalitate? La femei frumoase? La hotie? La harnicie?

Sa ne gandim pentru inceput la “hotie”…

Cu siguranta, multi dintre noi au cazut la un moment dat victima unei hotii, a unui mic furtisag, al unei smecherii din categoria cleptomana …

In zilele noastre, vedem in jurul nostru furturi regulate: de la politicieni, care nici macar nu se mai feresc si ne considera o societate cretinoida si retardata, pana la sutul din tramvaiul 23 care nu a facut nimic altceva in viata lui si care deja o face din pasiune; cu toate ca in alte societati, furtul este blamat sau grav admonestat(la musulmani se taie anumite parti ale corpului), la noi exista un adevarat cult pentru acest flagel, unii dintre noi admirand cu invidie nedisimulata Hotul cel mai Hot – adica neprins.

Si aceasta admiratie nu a aparut acum; istoria limbii romane ne arata ca s-au transmis de-a lungul timpului adevarate truisme: “Hotul neprins e negustor cinstit”; ” Nu-ti fura singur caciula” – eventual, pe a altuia! ; “Cine fura azi un ou, maine fura un bou”, etc.

Pe langa asta, avem un obicei nelipsit de la orice nunta : “furatul miresei”! Chiar daca este un obicei, o sicana facuta mirelui pentru amuzamentul celorlalti, acesta plateste de fiecare data un mic tribut “hotilor”(de multe ori neimportant ca valoare) pentru a-si recupera sotia. Deci, furtul, in cazul de fata, s-a transformat in santaj. Sigur, totul in gluma! Dar cine ne opreste sa nu aplicam aceste mici obiceiuri la o scara mult mai mare si mai serioasa?

Furtul a devenit atat de normal in zilele noastre, incat unele persoane publice despre care se stie ca au picat in acest pacat: ministri acuzati de plagiat(vezi cazul Beuran), cantareti si artisti suspectati de plagiat, sportivi dopati sau drogati, oameni de afaceri ce au facut specula cu terenuri, politicieni ce au jonglat cu legile si le-au modificat dupa bunul plac, au devenit adevarate repere pentru noua generatie(si nu ma refer la partidul marelui Razboinic Retardat si Analfabet). Auzi destul de des :”Daca e smecher si-l tine…!” sau “Are c*aie, omul … e bazat!”.

3 munti si-un festival

Miercuri noaptea – cu inca 3 prieteni – am plecat spre Campulung Moldovenesc cu intentia de a face un tur de forta prin 3 munti foarte frumosi si de a ne incheia periplul la un festival, Festivalul Oualelor Incondeiate de la Ciocanesti, Suceava.

Joi, cu noaptea in cap, am inceput urcarea din Campulung spre primul nostru obiectiv : Raraul(1653 m) – muntele emblema al Bucovinei si dupa un traseu destul de anevoios care spre final era plin de zapada am ajuns la Cabana pastorala Rarau. De ce pastorala? Am aflat si eu ca pana in 1989 acolo era un centru de cercetare al plantelor folosite in cresterea animalelor. Intre timp a devenit cabana …