Urmatoarea perioada s-a scurs la foc automat. Munceam ca nebunii( de atunci urasc sa spal vasele, in special pahare) si banii pe care-i castigam repede ii cheltuiam la fel de repede. Avesese dreptate dna Geta. Se castiga mult din spaga. Bogdan ajunsese la un moment dat sa castige peste 1 milion pe zi; eu ca barman, mai putin, dar era suficient.
Ziua mea incepea dimeata la 7, cand ma trezeam intrun miros de fum de narghilea intrun apartament intunecos si rece din Mangalia, cu peretii galbejiti si plini de inscrisuri din Coran, cu rafturi pline de carti in toate camerele, unde predomina Coranul in diferite versiuni , editii si culori; de la un Coran mititel, cat o tablita de ciocolata pana la versiunea gigantica, cu coperti grele, din metal. Luam contact cu gazda – o turcoaica de vreo 85 de ani, aproape oarba – la bucatarie, unde incotopenita pe niste perne mari fuma din narghilea cu picioarele incrucisate si privirea pe perete, la punct fix. Niciodata nu-mi raspundea la salut, si mai tarziu am aflat de la nepotul ei, Naren, ca nici nu stia romaneste.
Dupa aia imi luam picioarele in spinare si plecam la microbuzul spre Jupiter; ajungeam la servici tarziu, dupa ora 8.
Ma intampina Titus, barmanul:
