Sceneta de decembrie

Motto: Scopul unei glume nu este de a degrada fiinta umana, ci doar sa-i reaminteasca ca este deja degradata – George Orwell

Decor: un sediu de firma, situat intro vila cu etaj din Bucurestiul anului 2008, la inceputul lunii decembrie. Trei birouri imprastiate fara logica , despart catre spatele incaperii, printr-un perete de sticla, biroul sefului cel mare. In curtea din fata sediului este amenajata o parcare pentru masinile angajatilor si ale firmei.

Personaje:

M - femeie, 26 de ani,  vorbeste mult, tare,  de multe ori fara subiect si fara continut, cu o parere foarte buna despre ea, binele personal dominand orice actiune/ afirmatie a ei.

O – femeie, 34 de ani, singura, deprimata, care incearca prin munca sa-si suprime gandurile negre ce au napadit-o in perioada sarbatorilor.

B - barbat, 30 de ani, cel mai nou angajat al firmei, incearca sa se integreze cat de cat in colectiv; vorbeste putin si incearca sa inteleaga ce se intampla in jurul sau.

S – femeie, 45 de ani, sefa celor trei, cu tendinte de isterie tipic feminina, adica fara motiv si fara sens.

Concert de muzica de folk

Motto: “Nu ai nevoie de creier ca sa asculti muzica” – Luciano Pavarotti

A inceput timid. Fara nicio introducere, sec, brusc si cu emotii evidente. Pauzele dintre primele patru melodii erau stinghere si pentru formatie si pentru public, care astepta nerabdator urmatoarea melodie, sau un moment de interactionare intre cei de pe scaune si cei de sub reflectoare. Dupa ce au contenit aplauzele aparent formale la sfarsitul celei de-a patra piese, a multumit stins, si-a dres un pic vocea, a salutat pentru prima data publicul si a inceput sa prezinte formatia:

“Langa mine, in seara aceasta, sunt niste aradeni talentati, formatia Pacifica, condusi de un timisorean de-al meu – zambeste – Vlady Cnejevici la claviaturi! Leo Iorga, nu mai are nevoie de nici o prezentare (aplauze)… Urmeaza, in cea mai buna camasa a lui(una de culoare roz-mov strident), Marian Mihailescu – chitara bass! La tobe, Cristian Iorga, un demn urmas al lui Tandarica! Si nu in cele din urma, Teofil Boar, un chitarist pe care de mult mi l-am dorit si oricine l-ar dori alaturi de sine pe scena…!”