VÍCIU s. 1. v. defect. 2. v. patimă. 3. nărav, pasiune, patimă, (fam.) boală. (A dat în ~l jocului de cărţi.) 4. v. corupţie.(DEX)
O definiţie mai simplă şi pe care o împărtăşesc ar fi : Orice lucru dăunător(deseori distructiv) care ne provoacă plăcere, conştientizat şi acceptat în aceiaşi măsură.(Eu)
Sunt un om vicios.
Şi îmi plac, la rândul meu, oamenii cu vicii. Îmi este teamă şi nu am încredere într-un om care nu are niciun viciu. Dacă întâlnesc o astfel de persoană, care în aparenţă, nu pare vicioasă, încep să mă gândesc oare ce pitic psihopat îi zace pe creier… Adică, orice om, în anumite momente, trebuie să refuleze în ceva sau prin ceva. Omul ăla nevicios, cum se descărcă? Omul ăla nevicios, cum pare uman şi nu o maşinărie care nu-şi controlează viaţă şi toate aspectele ei până în cele mai fixiste moduri?
