The future begins

Din categoria: “Energize!“

Am văzut de curând un film cu care pot să zic că am crescut! Probabil banuiţi la ce mă refer … e vorba de Star Trek! Prin anii `90 în loc să  învăţ pentru admiterea la liceu , mă uitam pe şestache la Star Trek: Next Generation.

Acu` fac o paranteză pentru adolescenţii care ajung din greşeală pe blog în speranţa că vor descărca subtitrarea filmului în loc să înveţe sau sa faca altceva mai bun/ constructiv : “Şi eu tot aşa deştept că voi mă credeam; poate chiar mai deştept. Diferenţa e că eu chiar sunt. Aşa că puneţi mână pe carte, învăţaţi pluralul şi articolul substantivelor că e esenţial atât în scriere cât şi în vorbire, precum şi alte chestii catalogate de voi ca fiind inutile; mai pe scurt, şi ca să nu va plictisesc, îl parafrazez pe Lenin: învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi. Închid paranteza”.

Am văzut că e la modă s-o faci pe deşteptu` cu adolescenţii.

Boooon. Revenind la film, pot afirma că e unul din puţinele filme văzute în ultimul timp, care m-a ţinut în priză de la început până la sfârşit. Iar dacă am avut un dubiu în primele minute, când se intră direct într-o luptă cu lasere şi alte gadgeturi futuriste făcându-mă să mă întreb ce dracu` se întâmplă, următorul cadru curge în acelaşi ritm alert având ca linie melodică  formaţia vocal-instrumentală Beastie Boys cu şlagărul de mare angajament,  Sabotage, m-a convins că va fi un film bun.

Şi chiar aşa a fost. Cum tendinţa hollywoodiană din ultimul timp ne prezintă numai începuturi(adică beginings), nici acest film nu face rabat de la regulă. Ni se arată atât prin efectele speciale bune, cât şi printr-un scenariu foarte bine pus la punct, inteligent şi stropit cu umor atât cât trebuie, cum a început toată povestea. Ni se face cunoştinţă cu personajele din prima serie( Seria Originală): cpt Kirk, Spok şi compania, la care mă uităm şi eu – în paralel cu Next Generation – pe canalul tv german SAT 1 şi de unde, evident, nu înţelegeam nimic. Însă costumele, laserele şi acţiunea mă ţineau ca la dentist. Cine avea nevoie de Fefeleaga, vulturii lui Galaction sau versurile lui Eminescu? (Copii, nu beţi cerneala! Folositi-o pentru scris!)

Concluzionând, mi-a plăcut atât de mult filmul încât l-am văzut de două ori. Ca mai apoi să-mi pun ca sonerie la telefon coloana sonoră din Star Wars, dându-mi seamă abia după două zile că n-are nicio treabă cu filmul văzut de mine. Aşa că am revenit la Enjoi the silence.

Şi invit pe fanii genului(şi nu numai), precum şi pe nostalgici să-l vadă cu cea mai mare încredere.

Picture sourse