Eugen Manea

Scrieri din tastatura!

Arhiva pentru iulie, 2009

Din studentie – ultima parte

Scris de Eugen pe iulie 24, 2009

Încet, încet nu mai distingeam decât câteva culori … Vederea ne juca feste, iar imaginile erau predominant alb-negru. Dar eram fericit. Încercam să calculez câţi kilometri mă despart de casă. Fără succes. Corijenţa la matematică nu a fost în zadar. Îmi dădea cu puţin peste 1000 km. Se pare că nu numai vederea îmi jucă feste…

Încăpăţânaţi, ne îndreptăm spre gară hotărâţi să vedem şi Aradu`, că vorba aia, e la o aruncătură de băţ de Oradea. Trenul personal pleca pe la 4 dimineaţă. Îngânatul zilei cu noaptea ne-a prins într-un tren personal cu etaj, încercând să tragem un pui de somn. N-am avut parte că, în acea dimineaţă fatidică, ni s-a întâmplat neînchipuitul! Neimaginatul! Nemaiauzitul şi incredibilul!

Liniştiţi, cu fruntea asudată, sprijinită de geamul jegos al vagonului, încercam să ne ţinem gură închisă şi să nu sforăim prea tare. Deodată auzim nişte voci puternice lângă noi, spunând ceva în ungureşte.

Nu cred că e pentru noi”, fac eu cu ochii inchisi, ştergându-mi un firicel discret cu dosul palmei de la gură.

Read the rest of this entry »

Publicat în Amintiri | Etichetat: | Lasă un comentariu »

Pauza de cafea

Scris de Eugen pe iulie 22, 2009

- Buna ziua!

Mestacand ritmic si zgomotos o guma:

-`na ziua!

- Un espresso lung cu lapte si o apa plata, va rog!

- Am numai apa minerala! Si n-avem lapte pentru cafea, sa stiti!

- Bun. Atunci da-ti-mi o cafea simpla si o apa minerala!

- Deci(mestecand), sa recapitulam: un espresso lung cu lapte si o apa plata, … corect ?

- … !!!

Publicat în Amintiri, Cotidian | Etichetat: | 1 comentariu »

Engleza fără profesor

Scris de Eugen pe iulie 21, 2009

Acţiunea se petrece în Grecia, într-o zonă intens frecventată de români, şi, ca să-i nu-i fac reclamă, o s-o numim mai departe Paralia. Nu mai ştiu exact anul, dar sigur începea cu 200…

Împreună cu cel mai bun prieten al meu şi cu încă vreao 12 persoane de sex feminin( aşa s-a nimerit) contribuiam din greu la bunul mers al industriei turistice din Grecia. Şi, ca să fim nişte buni turişti/turiste până la capăt, unii dintre noi s-au gândit c-ar fi interesant să compare farmecele grecilor cu cele mioritice. Aşa că unele dintre amicele noastre au făcut fericiţi nişte greci. De fapt s-au fericit reciproc …

Una dintre ele l-a cunoscut pe Nikos; replica lui Adonis – în viziunea ei. Şi se înţelegeau ei mai mult prin semne, că amica mea stăpânea engleza cât s-o doară mâinile de la atât vorbit. Mă rog, ideile principale şi le-au transmis rapid, că unele semne sunt valabile în toate limbile …

Într-una din zile pe când se plimbau drăgăstos pe lângă plajă, amica noastră îşi zăreşte mama de la depărtare – că venise şi mama ei în vacanţă – şi, încântată, o arăta prin semne grecului pe femeie:
Read the rest of this entry »

Publicat în Amintiri | Etichetat: , | 2 Comentarii »