Nu am un frizer preferat la care să mă duc regulat şi căruia să-i fiu fidel doar pentru schilurile cu care respectivul ciunteste un cap; mă tund cam pe unde apuc, de preferinţa cât mai aproape de casă. Mai ales că nu am cine ştie ce coafură complicată.
La frizer te duci că la psiholog: intri, te aşezi pe scaun, începi să-ţi depeni amintirile/ problemele, ăla te tunde, te ascultă şi-ţi mai da şi câte un sfat din când în când, apoi îl plăteşti şi te duci fericit acasă. Noua modă a înlocuit conversaţia cu un lucru mai simplu: privitul la TV. Atât de către clienţi, cât şi de către frizeri.
Aşa am făcut şi azi, când am ales o frizerie de cartier la 2 minute de casă. Însă nu alegerea frizeriei a dus la apariţia unor motive de nervi, ci ora peste care s-a suprapus decizia de a mă tunde; şi anume cu o emisiune de căcat. Mai nou, frizeriile sunt dotate cu televizoare la care să se holbeze clienţii şi să comenteze împreună cu frizerul evenimentele de pe sticlă. Şi nu va imaginaţi că se uită cineva pe Discovery. Nu! Astăzi frizeriţa la care am avut ghinionul să “pic” se uita fascinată(nu cred că m-a onorat cu o privire nici măcar când am achitat) la emisiunea de mare angajament, Acces direct, unde nişte distruşi comentau viaţa altor distruşi. În frizerie linişte ca-ntr-o bibliotecă! Toată lumea sorbea cuvintele ce ieşeau din gura unei dudui, de parcă aceasta le dezvăluia numerele de la Loto.
Read the rest of this entry »