Visul erotic al unei nopti de iarnă

Motto: “All men of action are dreamers” – James Huneke

Se făcea că sunt pe un stadion enorm, poate chiar Arena Națională, plină ochi cu spectatori. Intrarea a fost liberă. Stau undeva deasupra, căci am o privire de ansamblu și văd chiar cele mai mici detalii din cele mai îndepărtate unghere. De sus, – sunt așezat pe un tron zburator din cristal Zvarovschi împodobit cu beteală și o instalație pentru bradul de Crăciun  – mă uit fericit(sigur zâmbesc) la tribune și salut publicul cu o înclinare îngăduitoare a capului.

E un spectacol/ un show pe care eu îl prezidez. Mă simt zeu.

Pe scena instalată în mijloc, apar deodată Ștefan Bănică Jr( ce scund și vânat e!), Gâdea și Cristi Brancu, însoțiți fiecare de Morar și Buzdugan(aceștia doi de fapt sunt o singură persoană și nu pot fi separați), Mircea Badea și Botezatu, pe post de animale de companie. Ultimii trei sunt ținuți în câte o lesă de către ceilalți.

Botezatu e cel mai prietenos și-i adulmecă pe ceilalți doi la cur, fără motiv.Poartă doar niște chiloți roz, creați chiar de el în timpul unui concediu petrecut în Mykonos. E singurul care din când în când se linge între picioare

Badea e cel mai agresiv și ar mușca pe toată lumea fără un motiv anume. E singurul cu botniță și are un fel de piedică de fier la picioare ce-l împiedică să facă șpagatul. E al doilea lucru pe care-l face frecvent fără un motiv anume.

Morar/ Buzdugan e cel mai instabil; când încearcă să fie agresiv și sigur pe el și devine penibil, când încearcă să facă farse și să fie amuzant și devine și mai penibil. Are momente în care mimează agresivitatea și momente în care mimează umorul. Însă nu e conștient de acest lucru; se crede cel mai tare dintre toți.

Arbitrii, – sunt doi -  Gigi Becali și Vanghelie. Dacă nu se vor înțelege asupra deciziei finale, Eu voi avea rol hotărâtor și suprem. Ambii au câte un leucoplast la gură ca să nu poată vorbi. Nu e punctul lor forte. De aceea, au și fost aleși ca arbitri: pentru puterea lor rapidă de a discerne și a lua decizii corecte.

Publicul e în nerăbdător și nu mai poate aștepta. Fac un semn discret unor asistente siliconate și dezbrăcate, răspândite strategic în tribune, iar acestea încep să le împartă spectatorilor pâine cu semințe de floarea soarelui și un câte un bilet la bingo. Șefa lor e Bianca Oana Monica Daniela Naomi Sânziana Andreea . Nu are nume de familie – la fel cum nici Bono, nici Beyonce și nici Madonna nu au. A fost aleasă dintr-o multitudine de pretendente, după ce în finala preselecției a spus că parfumul ei preferat este Dalai Lama și că nu înțelege de ce nu se țin concerte în Piața Rasdaq.

Mulțimea freamată nerăbdătoare. Încă un semn discret și spectacolul poate începe.

Bănică cu Morar/ Buzdugan, Brancu cu Botezatu, Gâdea cu Badea.
“ ”Stăpânii” încep prezentarea animalelor de companie, însă toți vorbesc în același timp și refuză să poarte un dialog civilizat. Gadea amenință că va scoate piedica lui Badea și dacă nici așa nu este lăsat să vorbească îi va scoate în final botnița. Brancu amenință că îi va da chiloții jos lui Botezatu; acesta tresare fericit și începe să se smucească în lesă. Bănică nu prea știe cu ce să amenințe din cauza ambiguității animalului din dotare; urlă disperat că va ține concerte în fiecare an între Paști și Crăciun, poate chiar și de Revelion dacă nu este ascultat. In zadar. Toți urlă.

Arbitrii par depășiți de situație. Ambii intervin în discuție, gesticulând frenetic. Loucoplastul își face datoria. E de import. Stau toți îmbulziți în mijlocul scenei urlând și gesticulând ca apucații.

Mulțimea e în delir.

Eu de pe tronul de cristal Zvarovschi, simt o durere surdă în stomac.  Sunt chiar deasupra scenei, unde discuțiile sunt din ce în ce mai aprinse – picioarele lui Badea sunt deja într-un început de șpagat, iar chiloții lui Botezatu îi atârnă în jurul genunchilor. Durerea surdă mă face să deschid cu puterea minții, fundul tronului, acesta îmbrățișându-mi curul ca un Wc cristalin. Durere îmi crăcănează bucile, de unde, mântuitor, se ivește o monstruoasă bombă termonucleara balistică intercontinentală cu giroscop, ce, cu un șuierat prelung și asurzitor își începe căderea liberă asupra scenei…

E dimineață.