Din studentie – ultima parte

Încet, încet nu mai distingeam decât câteva culori … Vederea ne juca feste, iar imaginile erau predominant alb-negru. Dar eram fericit. Încercam să calculez câţi kilometri mă despart de casă. Fără succes. Corijenţa la matematică nu a fost în zadar. Îmi dădea cu puţin peste 1000 km. Se pare că nu numai vederea îmi jucă feste…

Încăpăţânaţi, ne îndreptăm spre gară hotărâţi să vedem şi Aradu`, că vorba aia, e la o aruncătură de băţ de Oradea. Trenul personal pleca pe la 4 dimineaţă. Îngânatul zilei cu noaptea ne-a prins într-un tren personal cu etaj, încercând să tragem un pui de somn. N-am avut parte că, în acea dimineaţă fatidică, ni s-a întâmplat neînchipuitul! Neimaginatul! Nemaiauzitul şi incredibilul!

Liniştiţi, cu fruntea asudată, sprijinită de geamul jegos al vagonului, încercam să ne ţinem gură închisă şi să nu sforăim prea tare. Deodată auzim nişte voci puternice lângă noi, spunând ceva în ungureşte.

“Nu cred că e pentru noi”, fac eu cu ochii inchisi, ştergându-mi un firicel discret cu dosul palmei de la gură.

Pauza de cafea

- Buna ziua!

Mestacand ritmic si zgomotos o guma:

-`na ziua!

- Un espresso lung cu lapte si o apa plata, va rog!

- Am numai apa minerala! Si n-avem lapte pentru cafea, sa stiti!

- Bun. Atunci da-ti-mi o cafea simpla si o apa minerala!

- Deci(mestecand), sa recapitulam: un espresso lung cu lapte si o apa plata, … corect ?

- … !!!

Engleza fără profesor

Acţiunea se petrece în Grecia, într-o zonă intens frecventată de români, şi, ca să-i nu-i fac reclamă, o s-o numim mai departe Paralia. Nu mai ştiu exact anul, dar sigur începea cu 200…

Împreună cu cel mai bun prieten al meu şi cu încă vreao 12 persoane de sex feminin( aşa s-a nimerit) contribuiam din greu la bunul mers al industriei turistice din Grecia. Şi, ca să fim nişte buni turişti/turiste până la capăt, unii dintre noi s-au gândit c-ar fi interesant să compare farmecele grecilor cu cele mioritice. Aşa că unele dintre amicele noastre au făcut fericiţi nişte greci. De fapt s-au fericit reciproc …

Una dintre ele l-a cunoscut pe Nikos; replica lui Adonis – în viziunea ei. Şi se înţelegeau ei mai mult prin semne, că amica mea stăpânea engleza cât s-o doară mâinile de la atât vorbit. Mă rog, ideile principale şi le-au transmis rapid, că unele semne sunt valabile în toate limbile …

Într-una din zile pe când se plimbau drăgăstos pe lângă plajă, amica noastră îşi zăreşte mama de la depărtare – că venise şi mama ei în vacanţă – şi, încântată, o arăta prin semne grecului pe femeie:

Din studentie – a doua parte

Booooon. Am găsit căminul!

Fericiţi, urcăm câte 3 trepte odată. Gâfâind şi transfiguraţi la faţă ajungem în faţa uşii. Era 10 dimineaţa. Uşor, ciocănesc şi ne apropiem imediat urechea de uşă pentru a auzi eventualele mişcări din cameră. Nimic. Mai ciocănesc o data, un pic mai nervos, apropiind din nou capul de uşă, urmat, evident de acelaşi rezultat: nimic! Deja prietenii mei şuşoteau. Impacientat, mai bat o data, foarte tare. O voce somnoroasă de faţă:

“Imediaaaaat!”

Auzim nişte papuci apropiindu-se, cheia răsucindu-se de două ori şi vedem cum de după uşă crăpată uşor apare un cap brunet, acoperit de o claie de păr creţ.

“Daaa?” făcu capul creţ, cu voce bănuitoare.

“O căutăm pe Cristina? Este?”

“Cristina nu e. A plecat acasă.”

“Unde acasă?” fac eu intrigat.

“Acasă la ea … la Brăila!”

Din studenţie – prima parte

La începutul verii şi sesiunii de vară din anul II distanţa dintre examene era parcă prea mare, camerele prea mici, cursurile prea lungi, scrisul prea mărunt, soarele prea puternic, ziua prea lungă , iar fetele din viaţă noastră erau total inexistente. În concluzie, nu ne ţinea nimic. 
  
    
 Şi mai rula pe Discovery o emisiune ce ne plăcea teribil: Diceman. Îl invidiam sincer şi profund pe cheliosul ăla gay ce se plimba prin toată lumea şi vedea atâtea chestii interesante doar printr-o zvârlitură de zar. Ne-am dat seama  după puţin timp  că noi eram mult mai tari decât Russell şi nici măcar nu eram gay.
 
 
 
 Zarul l-am găsit uşor; era în cutia de table. Cu destinaţiile a fost mai greu. După discuţii seculare ce au durat cam două ore am hotărât că prima destinaţie nu trebuie influenţată de zar. Şi am ales de comun acord(cu ceilalţi doi camarazi), Sibiul, că era şi aproape, ne era şi drag, doar ce începuse Festivalul de Teatru în aer liber, şi cel mai interesant aspect: era în desfăşurare un deosebit festival de bere.

Criza – varianta oltenească

Din categoria:  “Avem o criză. Cum procedăm?”

Locaţia: o masă dintr-un bar.

Personaje:

A, 30 de ani, patron al unei firme gigant cu 1 singur angajat, vorbeşte repede, cu gesticulări rapide şi ample, oltean. Are răspuns pentru orice . Chiar daca habar n-are de ceva, are o inteligenta sclipitoare care-l ajuta sa dea de fiecare data raspunsuri pertinente.

G, 31 de ani, retras în plină glorie la ţară, undeva pe lângă Caracal, după ani buni de zile în care a trudit că un erou prin Bucureşti şi n-a făcut nimic . Trăsătură principală: vede conspiraţii şi face scenarii apocaliptice. Vorbeşte rar, iar când vorbeşte se aprinde repede şi, la fel, debitul i se măreşte şi gesticulează mult. Fumător, oletean.

Vorbesc diverse. La un moment dat, G întreabă:
- Auzi, mă, A! Ia zi, tu, că eşti mai cultivat(au fost colegi la aceiasi scoala)… explică şi mie care-i faza cu criza asta?

Pierduti printre cuvinte

Din categoria:  Sunt o p*la, ce doamna mea!

Aceasta discutie a  avut loc  intr-un restaurant  din Bucuresti. Protagonistii: trei prieteni de-ai mei. Nu ii voi numi, din motive obiective.

Sou, protagonistii:

ER – doamna, 36 de ani, femeie de afaceri, foarte joviala si spumoasa, tupeista,  curioasa sa o cunoasca pe ES despre care auzise atat de multe vorbe frumoase  si despre realizarile sale ca om si ca profesionist.

ES – doamna, 40 de ani, functie nerelevanta, foarte apreciata in cercurile de specialitate, o profesionista in adevaratul sens al cuvantului si un om de o sensibilitate rara, cu un caracter exemplar.

EN – domn, 29 de ani, prieten cu ambele doamne,  fost discipol al lui ES, un exemplu in viata pentru el, fata de care nutreste putrenice sentimente de respect si recunostinta. Incearca sa medieze dialogul dintre cele doua si sa faca o figura frumoasa. Mai ales in fata lui ES.