Ghid de Bucureşti

Ieri, la Romexpo, în prezenţa unei mulţimi “isterice” şi care număra aproximativ 20 persoane, imediat în spatele scenei unde dansatoarele de la formaţia vocal-instrumentală Mandinga îşi ridicau ţâţele şi-şi dezgoleau bucile sub privirea atentă a lui Răzvan şi Dani(da, ăia de la televizor) prefaţând un şou,  a avut loc lansarea unui nou ghid al Bucureştiului, intitulat simplu “Bucureşti şi împrejurimi” sub coordonarea directă a lui Mădălin Focşa, sau, mai simplu, Guru.

La acest ghid a muncit aproximativ 2 ani, dar având în vedere că unele persoane îl mai alintă scrâşnind din dinţi şi Melcul, nu ne miră deloc acest fapt.

Ghidul, are aproximativ 11 centimetri lăţime, 22 centimetri înălţime şi 0, 8 centimetri grosime, deci nu e foarte gros(pentru cei ce nu au răbdare să citească) şi e imprimat pe foaie lucuioasa, de calitate, plăcută la atingere. Plus că are şi multe poze.

TSD-eaua

Data stelară xx102009. Galaxia Bucureşti. Nava spaţială 123. Ruta  C.E.T Vitan – Gara de Nord.

Îngrămădeala de rigoare. Coafura rezistă.

Paranteză: 700.000 de pensionari iau cu asalt în fiecare dimineaţă toate mijloacele de transport. Pe ruta 123-ului, destinaţia e clară: PIAŢA VITAN! Nu ştiu ce mama dracului se petrece dimineaţa în Piaţa Vitan, că nu trec pe acolo decât ocazional – niciodată dimineaţa! – căci găşti de pensionari se îngrămădesc cu regularitate, de la primele ore, în autobuzele către El Dorado din Vitan. Or fi roşiile mai roşii dimineaţa, cartofii cât pepenii sau ouăle gratis, nu pot să-mi dau seama… Închid paranteză.

Ideea e că şi în dimineaţa asta era la fel. 147852 de pensionari cobora în staţia Piaţă Vitan,  221419 de pensionari urcă din staţia Piaţă Vitan.

Bineînţeles, lângă mine s-a instalat cel mai tare dintre ei. De cum l-am văzut, mi-am zis că e imposibil să nu vină lângă mine şi puteam să pariez că-mi va zice ceva. Orice.

Check-in, check-out

Am fost în vacanţă. Printr-o  ţara străină.

N-o să încep acum să povestesc ce frumos a fost, cât de verde e iarba la ei, cât de albastru e ceru`, cât de limpede e apa, cât de frumos le miroase căcatul şi transpiraţia(oh, daaaaa… şi ei put), cât de lung îşi poartă femeile părul la subsioară, cât de multă mizerie e pe străzi, ce arhitectură frumoasă şi ce asfalt aproape perfect au. În fine, nu vreau să plictisesc.

În schimb o să povestesc despre ceva banal. Atât de banal, că ar trebui desfiinţat. Şi mă refer aici la un aeroport – aeroportul Băneasa, zis şi Aurel Vlaicu. Că, na, ca mulţi alţi români am preferat să iau un avion până la destinaţie, că cică e mai comod. Şi am optat pentru un zbor low-cost. Că cică e criză. Până aici nimic fantastic; compania ok, nu şi-a dezminţit numele de low-cost, – m-am simţit ca-n rata Maraşu – Frecăţei,  -, zbor ok, cu semi-turbulenţe, însoţitorii de zbor plictisiţi şi acri. Adică, români.

The future begins

Din categoria: “Energize!“

Am văzut de curând un film cu care pot să zic că am crescut! Probabil banuiţi la ce mă refer … e vorba de Star Trek! Prin anii `90 în loc să  învăţ pentru admiterea la liceu , mă uitam pe şestache la Star Trek: Next Generation.

Acu` fac o paranteză pentru adolescenţii care ajung din greşeală pe blog în speranţa că vor descărca subtitrarea filmului în loc să înveţe sau sa faca altceva mai bun/ constructiv : “Şi eu tot aşa deştept că voi mă credeam; poate chiar mai deştept. Diferenţa e că eu chiar sunt. Aşa că puneţi mână pe carte, învăţaţi pluralul şi articolul substantivelor că e esenţial atât în scriere cât şi în vorbire, precum şi alte chestii catalogate de voi ca fiind inutile; mai pe scurt, şi ca să nu va plictisesc, îl parafrazez pe Lenin: învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi. Închid paranteza”.

Pasiunea mea: viciul

VÍCIU s. 1. v. defect. 2. v. patimă. 3. nărav, pasiune, patimă, (fam.) boală. (A dat în ~l jocului de cărţi.) 4. v. corupţie.(DEX)

O definiţie mai simplă şi pe care o împărtăşesc ar fi : Orice lucru dăunător(deseori distructiv) care ne provoacă plăcere, conştientizat şi acceptat în aceiaşi măsură.(Eu)

Sunt un om vicios.

Şi îmi plac, la rândul meu, oamenii cu vicii. Îmi este teamă şi nu am încredere într-un om care nu are niciun viciu. Dacă întâlnesc o astfel de persoană, care în aparenţă, nu pare vicioasă, încep să mă gândesc oare ce pitic psihopat îi zace pe creier… Adică, orice om, în anumite momente, trebuie să refuleze în ceva sau prin ceva. Omul ăla nevicios, cum se descărcă? Omul ăla nevicios, cum pare uman şi nu o maşinărie care nu-şi controlează viaţă şi toate aspectele ei până în cele mai fixiste moduri?

Atentie la neatentie

Din categoria: Eu nu sufar de nebunie…ma bucur de ea in fiecare minut!

Dintotdeauna am avut o atractie pentru detalii. Insa nu orice fel de detalii. Imi plac lucrurile pe care nu le observa nimeni, detaliile pe care nimeni nu le baga in seama, in majoritatea lor stupide si lipsite de importanta, ciudate si pe care lumea incearca sa le ignore – fie din politete, fie din dezinteres, neatentie sau pentru ca sunt, intr-adevar, foooooarte banale.

Asta nu inseamna ca sunt atentia intruchipata. Departe de mine aceasta virtute/povara! In relatia cu lucrurile si persoanele care chiar necesita o atentie sporita si in care orice detaliu ar avea cat de cat importanta, sunt total aiurea. Acord o atentie sporita lucrurilor banale, care in viziunea mea sunt cele mai importante. Si fac foarte mare caz pe lucrul acela, uneori ma cert, ma contrazic si ma enervez doar ca intr-un final sa-mi dau seama cat de stupida e atitudinea mea. Insa nu ma tin mult remuscarile; vreo 5 secunde…

Extaz si agonie

Din categoria: Dezbraca-te sa te f*t; imbraca-te, ca nu te mai f*t!

Saptamana trecuta am aflat, ca tot consumatoru` de evenimente nemondene, ca celebra formatie vocal-instrumentala AC/DC, va concerta la noi. Pe camp. Undeva, la km 15, pe A2. Ce mai conta unde? Venea AC/DC! Formatia care face parte din top 10 personal things to do/see before I die.

Ce bucurie! Ce fericire! Ma vedeam deja cu gatul intepenit de la dat din cap, cu vocea terminata de la urlat, cu vanatai de la “vecinii de concert”; intr-un cuvant, ma vedeam fericit … pana azi dimineata cand visul frumos s-a spulberat – vorba poetului.

Citeam si io la o cafea niste bloguri care-mi plac, inainte sa imi vad de treburile cotidiene. Si citesc informatia pe unul dintre ele cum ca AC/DC nu mai vin! Initial, am crezut ca e o gluma proasta. Am recitit articolul de vreo 6 ori.

Dupa cateva minute in care am ramas nemiscat(inca nu-si facuse efectul cafeaua), incep sa caut mai multe informatii pe net: “poate s-a inselat…”Ma incurajam singur!